EduWeb

Tranziția de la săli de clasă la mediul online

E-learningul nu e un concept atât de nou pe cât pare. Își are bazele încă din anii ’90, iar în 1994 s-a acordat prima diploma de doctorat la University of Virginia Beach, în urma unor cursuri desfășurate exclusiv prin e-mail. Și cu toate acestea, învățământul de la distanță sau digital nu era pe atunci decât o formă agreabilă de studiu individual dacă nu era posibilă prezența fizică.

Acum, însă, lucrurile au luat o turnură diferită, digitalul a venit cu multe avantaje în ultimii ani, iar odată cu pandemia de COVID-19, învățământul tradițional și e-learningul și-au schimbat rolurile între ele aproape la 180 de grade. După cum se poate observa, acum prezența fizică a ajuns să fie percepută de mentalul colectiv ca opțională sau ca supliment, mai mult pentru a nu se rupe relațiile sociale decât pentru eficiența în sine.

Societatea de azi se bazează din ce în ce mai mult pe comoditate și accesibilitate, iar e-learningul este ca o „ediție de buzunar” a sistemului de învățământ:

  • mereu la îndemână, de pe orice device fix sau mobil

  • într-o formă restrânsă, redusă la esențial și bine organizată (numită microlearning), putând fi dezvoltată până la parametrii normali ai unei săli de clasă prin întâlniri ZOOM

E important de înțeles că sistemul de educație de la distanță se împacă foarte bine cu activitățile de grup, cu practica de teren, cu proiectele comune și nu este ceva diametral opus față de metodele cu care am fost obișnuiți. Din contră, este complementar. 

Până la urmă, oricât de avantajos ar fi e-elarningul și rezultatele sale per timp alocat, trebuie să conștientizăm că un program de învățare virtuală nu se poate compara încă și nu este pregătit să înlocuiască complet vechiul sistem. Birocrația, valorificarea via diplome, atestarea instituțiilor sunt încă un hop greu de sărit. Însă e-learningul aplicat în cadrul instituțiilor, deci a școlilor și a facultăților, nu poate fi decât un deziderat.

Și cel mai important, mediul online nu reduce rolul de profesor la unul de moderator-robot al clasei, motiv pentru care mulți profesori sunt reticenți. Într-un LMS bine implementat, dascălii își pot păstra stilul propriu și farmecul cu care sunt asociați. Este, poate, una dintre principalele frici, aceea că o platforma e-learning le reduce personalitatea. Nu este nicidecum așa.

Soluția de urgență VS soluția optimă

E-learningul sau suportul digital de învățare a fost implementat poate prea brusc din cauza factorului de distanțare fizică și socială, ceea ce a dus la reacții foarte diferite. Pe de-o parte, ne vine un pic peste mână, suntem reticenți și neobișnuiți, dar pe de altă parte, era necesar un imbold pentru a ne da seama cât de eficient și constructiv este.

În România, soluția pentru situația de față este înlocuirea cursurilor și a orelor cu ședințe ZOOM, plus prezența alternativă a elevilor în sălile de clasă. Și pentru că e-learningul nu are tradiție la noi, e normal să nu existe încă un format standard și general aplicat de către profesori pentru a menține nivelul de educație la nivelul obișnuit.

De aceea, recomandăm profesorilor să se orienteze spre un LMS (sistem de gestionare a învățării), ceea ce înseamnă o platformă de educație online, un site care pune la dispoziție un spațiu de stocare al temelor, al notițelor, al rezumatelor, al suporturilor de cursuri online etc, totul orbitând în jurul conferinței ZOOM, care este nucleul interactiv al procesului de învățare.

Acest spațiu virtual stochează procesul de învățare, ghidează elevul spre următoarea etapă și ajută profesorul să monitorizeze mai bine situația fiecărui cursant. Puteți coordona un LMS în 5 etape:

  1. postarea suportului de curs în LMS (format text)
  2. încărcarea în LMS a unui video în se dezvoltă conținutul lecției
  3. întâlnirea pe ZOOM
  4. testarea a cunoștințelor la sfârșitul fiecărui capitol
  5. tema până la următoarea ședință online

Metoda de predare se schimbă și ea odată cu tranziția?

Nu multe lucruri se schimbă la nivel psiho-pedagogic, iar cele care se schimbă, trec aproape neobservate. Profesorii se pot baza liniștiți pe stilul de predare, ca și până acum. Trecem, totuși, în revistă câteva resorturi pedagogice de luat în calcul atunci când facem tranziția spre e-learning.

1. Axarea pe studiul individual:

LMS-ul este considerat la ora actuală cea mai progresivă formă de e-learning tocmai pentru că reușește să încorporeze atât de eficient traseul individual și ritmul de învățare al fiecăruia într-o comunitate de învățare. Cheia este integrarea naturală a individului într-o comunitate, aderarea lui la un scop comun, nu alinierea forțată la obiective impersonale care sufocă elevul.

2. Organizarea semestrului ca un modul:

Știm că există o programă rigidă a ministerului învățământului, însă fără a ne abate de la ea, putem să inducem elevului o altă strategie de învățare. O strategie bazată pe microlearning (studiul des în doze mai mici), fără înghesuirea informației și mai ales fără mutarea întregii presiuni spre finalul semestrului, ceea ce duce inevitabil la procrastinare și panică, deci la ineficiență.

De asemenea, fiecare lecție trebuie să prezinte propriile obiective de la bun început și ce schimbare produce informația cu pricina. E preferabil să lăsăm cursantul să-și modeleze informația după propriile sale nevoi și după obiectivele personale de lungă durată pe care le are în minte.

3. Învățare cât mai aplicată:

Dacă vorbim de studii avansate și nu avem de-a face cu o disciplină pur teoretică, cursul trebuie să vizeze imediata aplicabilitate pe piața muncii. Și trebuie să o facă într-un timp destul de scurt. De ce? Pentru că ritmul vieții s-a schimbat. Înainte, oamenii își alegeau o profesie de care țineau toată viața. Acum însă, cu toții ne confruntăm din ce în ce mai des cu provocări noi, iar pentru asta e nevoie de un proces rapid de reorientare și de stăpânire a unui nou skill-set.
Creat cu