Dec 25

E-learning interactiv fără editare avansată

Dacă nu ai skill-uri avansate de editare și nu dorești să apelezi la serviciile unui designer instrucțional, iată câteva metode care te vor ajuta să-ți transformi conținutul, de orice natură ar fi acesta, într-unul interactiv. Nu, nu trebuie să faci neapărat animații point-and-click, gamification, sau alte interfațe catchy, e de ajuns să te folosești de mijloacele unui e-course clasic, adică să operezi cu text, powerpoint sau video.

Intro-ul care pune în scenă activitatea de învățare

Interactivitatea în e-learning nu apare de la sine, ea este rezultatul unui plan de lecție sistematic și a cunoașterii patternelor și strategiilor de învățare. Pentru a obține implicarea audienței încă de la început și pentru ca e-course-ul tău să demareze bine, ai nevoie de o introducere care să capteze atenția, adică să rupă complet cititorii de activitățile precedente și să-i aducă în context.

Să vedem ce înseamnă cu adevărat a capta atenția și cum se poate face asta, pentru că sunt sigur că v-ați mai lovit de acest îndemn și pare un sfat „ușor de dat”, dar nu întotdeauna ușor de aplicat. Câteva tehnici de captare a atenției ar putea fi: 

  • pune o întrebare provocatoare, care să le stimuleze interesul, gândirea, dar și curiozitatea față de ce răspund ceilalți pentru a urmări discuția cu interes până la capăt;

  • fă un scurt chestionar de cunoaștere pentru participanți, dar nu neapărat cu întrebările clasice de genul vârsta, ocupația, pasiunea (acestea pot veni mai târziu), ci ceva cu totul neașteptat și aparent irelevant, dar personal, care să-i angreneze în conversație;

  • împărtășește cu ei un studiu de caz, o curiozitate sau o statistică interesantă legată de subiectul pus în discuție;

  • propune o activitate interesantă sau un challenge care să-i transpună în environment-ul tău;

  • filmează(-te) într-un cadru sugestiv care să aibă legătură cu obiectul de studiu sau fă un tutorial video în care propui tehnicile și ritmul de învățare pentru cursul tău;

Comunică obiectivele de la bun început

Nu numai că o bună comunicare a obiectivelor setează așteptările, dar în plus valorifici cursul. Obiectivele îți arată de la început cât o să înveți și ce schimbare vor produce, iar un plan de lecții bine structurat proiectează un set de calități indispensabile pe viitor.

Comunicarea obiectivelor în primă fază mai are un scop. Îi va face pe cursanți să-și dea seama în ce fel li se adresează cursul cu pricina, dacă e pentru ei, iar în scopul de a atrage cât mai mulți e bine să împarți obiectivele mari în mai multe obiective mici. Astfel, vor fi mai mulți cei care se vor regăsi în obiectivele propuse și participarea va fi mai mare.

Pentru a facilita procesul de învățare, setează la sfârșitul fiecărei lecții așteptările pentru lecția următoare. În felul acesta, deschizi o portiță de interes, pregătești cursantul, iar el nu mai procrastinează sau nu mai întârzie procesul de învățare. Atunci când nu știe spre ce se îndreaptă, îi scade și interesul, pe când dacă setezi un obiectiv accesibil, îi dai un imbold.

Pune-le în valoare cunoștințele deja existente

Nu numai că le crești încrederea în forțele proprii, dar procesul de învățare devine fluid. E mult mai ușor să reții dacă te raportezi la ce știi deja și vezi cum noua infomație derivă din aceasta. 

Cea mai bună metodă de a stimula atenția și curiozitatea este să faci legături solide între ce s-a discutat și ce urmează să se discute. Apoi, să-i alimentezi cursantului tot procesul de deducție logică, punându-i răspunsul pe tavă, dar lăsându-l pe el să-l zică, să se implice. Cea mai bună metodă de a păstra continuitatea este o tranziție ușoară și logică între lecții.

Pune-ți bazele în materialul vizual și structura bună

Prin material vizual ne referim la tot ce se poate implementa cu ușurință într-un e-course: imagini sugestive, grafice, diagrame, discuri de statistică și tabele.

Pe lângă faptul că atrag atenția și sunt un moment de respiro de la text, sunt și un punct de sprijin în procesul de studiu. Atunci când revii la un grafic, la un tabel sau când vezi o imagine, îți amintești și contextul legat de acel tabel sau întregul context care prin grafic e redus la esență.

Cât despre structură, este foarte important să faci curpinsul sau planul de lecție să respire. Un cuprins stufos va descuraja într-o oarecare măsură cititorul. Având un plan concis, oferi o imagine de ansamblu care se traduce prin cât timp trebuie investit, câtă energie, dar și o imagine de viitor în care să se încreadă.

Nu uita de storytelling

O poveste bine spusă atrage atenția și limpezește memoria. Storytelling-ul înseamnă vizualizarea unui scenariu realist care duce datele și informațiile teoretice într-o situație de viață prin care oricine a trecut și mai mult ca sigură că va mai trece.

Nu te descuraja dacă nu îți poți susține povestea printr-o animație interesantă. Punerea concretă în scenă ajută, însă îi poți capta și prin altceva. Storytelling înseamnă scenariu, simularea unei situații sau un dialog în urmă căruia iese avantajat personajul care deține informația-cheie. Personajul acela este practic un future-self pe care lectorul i-l proiectează cursantului.

Poți „juca” dialogul respectiv schimbându-ți tonul și atutidinea de la un character la altul, sau poți cere ajutorul cuiva pentru a spune câteva replici. Totul constă, însă, în a expune beneficiile lecției curente în viitor, dar și riscul pe care ți-l asumi dacă dai skip la content.

Îți poți construi povestea fie alcătuind scenarii unice pentru fiecare situație, bazate pe experiențe reale ale oamenilor, fie păstrând un personaj principal care să aibă profilul cursantului ideal, de care acesta să se atașeze și care să treacă prin toate situațiile ca printr-un proces de inițiere.
Dacă nu ești un povestitor excelent, sunt de recomandat 2 tehnici de construcție a unui fir narativ ușor și eficient:

  • scenariul ca challenge individual: aici learner-ul e pus în situația specifică în care trebuie să ia o decizie pentru a rezolva o problemă;

  • scenariul care pornește de la soluție: unde se înfățișează modul în care se rezolvă o problemă și cât de necesar este obiectivul;

Evaluarea poate fi și ea interactivă

Evalurea este etapa aceea a studiului în care de obicei cursantul tinde să devină tensionat. Indiferent că e vorba de un test tip quiz, acordă-le șansa să se exprime, să arate cum au gândit. Quiz-ul este o evaluare mai informală, mai scurtă, mai relaxată, și poate avea impact dacă e prezentat ca un concurs. Nu îți trebuie o editare avansată pentru a imita un quiz ca într-un TV show, cu bonusuri, recompense imediate și praguri de trecut.

Concluzii

Un e-course trebuie să aibă variabile, în sensul în care audiența să nu treacă printr-un proces liniar de invățare, ci să-și descopere un ritm, pentru că numai așa o persoană poate realiza dacă i se potrivește stilul acesta de viață pentru o viitoare carieră.