Sep 17 / EduWeb

Cum să excelezi în video Storytelling

Când alcătuiești un curs cu suport video, te lovești de 2 bariere. Distragerea atenției și oboseala psihică sunt cei doi factori negativi pe care un trainer trebuie să-i combată de până să se manifeste, cu alte cuvinte răul care trebuie eliminat din fașă. Dacă măcar unul dintre acești doi viruși ai concentrării apucă să-și facă loc în mintea cursantului, e o luptă ca și pierdută. În acest caz, un storytelling bun nu te lasă niciodată la greu.

Storytelling-ul este unul dintre puținele lucruri care nu se va schimba niciodată. Subiectele de interes se schimbă, dar o poveste spusă bine atrage întotdeauna atenția. Acest „meșteșug” a reușit din cele mai vechi timpuri să-i fascineze pe oameni. Și, prin el, să-i facă să rețină lucruri. Să le înțeleagă mai ușor. Storytelling-ul servește în același timp și ca teorie, și ca exemplu. Iar când avem un exemplu concret, reușim să înțelegem mai bine „de ce-ul” acțiunii, pentru că vedem cu ochii noștri beneficiul.

Care e fundamentul storytelling-ului?

În domeniul e-learning, firul narativ e în primul rând o chestiune de organizare. Sunt câteva lucruri de reținut pentru a putea contura o poveste în care să curpinzi tot ce ai de transmis. Întreabă-te constant care sunt obiectivele și relatează o poveste în jurul lor. Pe lângă faptul că devine foarte ușor de urmărit, se întâmplă următorul proces psihologic:

  • tu scrii o poveste cu obiectivele în permanență în minte 
  • cursantul ajunge la obiective având în minte o poveste

Ceea ce tu plasezi conștient, la el ajunge mai întâi în subconștient, ceea ce ia foarte mult din presiunea învățării și adaugă un plus de entertainment. Dacă optezi pentru un format video, organizarea cursului are o importanță majoră. În primul rând, împarte video-urile lungi cu obiective multiple în clipuri scurte care se ocupă de un singur obiectiv.

  1. Ajută cursantul să se concentreze asupra unui scop specific.
  2. Se poate reveni mult mai ușor la informația de care ai nevoie.

Structura cursului video

Structura poveștii nu e deloc mai complicată decât cea pe care o știm dintotdeauna:
  • Începutul (în care stabilești setting-ul poveștii și comunici beneficiul)
  • Cuprinsul (în care ghidezi audiența de-a lungul procesului de învățare)
  • Concluzia (în care expui noua realitate pe care o produce schimbarea)

Deși nu putem recomanda în mod direct numărul de minute al fiecărui clip (pentru că durata diferă de la un subiect la altul și se adaptează cerințelor), am observat o regulă generală în ceea ce privește începutul și sfârșitul.

Începutul constă în două clipuri, primul în jur de 2 minute, în care captezi atenția, expui beneficiul și marketezi conceptul în sine, nu cursul propriu-zis, iar al doilea în jur de 5 minute, în care faci deja o introducere a cursului tău, comunici pașii de învățare, spui prin ce se diferențiază de altele și la ce rezultate va ajunge.

Concluzia trebuie să aibă în jur de 4 minute, dintre care 2 te uiți în trecut, îl feliciți pentru performanță, iar celelalte 2 privești spre viitor, îi confirmi faptul că acum e pregătit pentru următorul pas în carieră și că pornește cu un avantaj față de ceilalți. Concluzie trebuie să ilustreze o schimbare reală, însușită și simțită pe pielea ei de către audiență, nu una abstractă.

Cât despre cuprins, nu trebuie decât să facem încă o dată ceea ce știm deja. Să aplicăm încă o dată aceeași structură. Fiecare clip în parte trebuie să aibă și el:

  • Început (în care introduci problema specifică)
    Personajul
    se confruntă cu o situație neprevăzută.

  • Cuprins (în care ilustrezi provocarea și efectuezi demonstrarea)
    Personajul
    găsește soluții și capătă experință.

  • Sfârșit (în care legi obiectivul specific de obiectivul general)
    Personajul
    știe asta acum și va putea înțelege mai bine ce urmează. 

Modul de recapitulare

Storytelling-ul dispune de un artificiu care se numește narrative hook. Practic, la sfârșitul fiecărei secțiuni, pui o întrebare sau două legate de ceea ce tocmai s-a discutat. Este foarte important ca această întrebare să fie adaptată la story-ul tău.

> Cum s-a descurcat personajul în situația asta?

Narrative hook = Ce am înțeles de aici?

> Ce faci în situația asta?

Detalii tehnice de captare a atenției

Formatul video ne pune la dispoziție câteva detalii tehnice de captare a atenției, semnale care indică un moment-cheie al cursului sau care trezesc curiozitatea clientului:

1. Close-ups. Asta înseamnă o focalizare completă asupra unui detaliu din video, cum ar fi gura sau ochii unui personaj, pentru a induce audienției o apropiere emoțională față de poveste. Sau poți focaliza un obiect de referință, blurând în același timp restul imaginii ori nedezvăluind din prima toată scena. Astfel se creează o intrigă, un mister, și curiozitatea de ce se va întâmpla ulterior.

2. Efectele sonore. Folosește-te de sunetele scurte, de cele care marchează o reușită (cum sunt sunetele din emisiuni TV când răspunzi corect la o întrebare), și în general de sunetele care vorbesc de la sine (un bang sau un crash ca în desene animate pentru exemplele negative și situațiile de așa-nu). Efectele sonore rezonează imediat în mintea audienței și sunt atribuite unor stări bine cunoscute. Pentru fundal se potrivește o temă sonoră catchy, dar monotonă, care să nu distragă atenția de la esențial.

Alb-negru. (opțional) Se poate opta pentru secvențe foarte scurte de video alb-negru în contrast cu restul materialului pentru a distinge ceva ce s-a întâmplat în trecut sau pentru o scurtă intercalare în poveste.

Cum creăm personaje cu care se poate rezona?

Totul pornește de la cunoașterea publicului. Personajele trebuie să fie niște copii cât mai fidele ale clienților. Când oamenii se recunosc pe ei înșiși, le e mult mai ușor să rezoneze. Important e cum gândește persoana care decide să cumpere cursul, ce nevoi și ce frici are.

De asemenea, să nu uităm că o poveste nu trebuie să fie obligatoriu fictivă. Le putem face cunoscute experiențele personale sau experiențele clienților din trecut. Trebuie să avem în minte familiaritatea și interesul lor pentru acțiune. Și dacă subiectul ne permite, putem adăuga o notă de nostalgie care îi va atașa mai mult de poveste.

Cum construim povestea

Este mult mai ușor dacă ai în minte următoarele coordonate, însoțite de întrebările adiacente:

1. Contextul. Unde se întâmplă? Când se întâmplă? Cum a ajuns să se întâmple? De preferat să fie ales un spațiu care nu este asociat cu zona de confort. E greu de crezut că ceva cu adevărat interesat sau challenging se poate întâmpla acasă.

2. Personajele. Trebuie să fie unul singur și prin perspectiva lui să privim totul, ca într-un single-player? Merge în cazul nostru să fie mai multe personaje (un protagonist, un antagonist, o victimă) și poate un conflict între ele?

3. Stilul narativ. Ar trebui să avem un narator care intervine ca o autoritate asupra poveștii și trage imparțial concluziile? Sau mergem de la cap la coadă pe perspectiva subiectivă a unuia dintre personaje?

4. Structura. E obligatoriu să începem cu începutul pentru claritate? Sau putem începe cu o consecință (negativă) pe care să o avem mereu în minte, indicând pe toată durata acțiunii cum să ne ferim de ea?